„Casa de Economie, Credit și Ajutor a Personalului Societății Steaua Română” a fost un departament cu personalitate juridică al societății petroliere „Steaua Română”, ce funcționa la Câmpina în perioada interbelică. În anul 1937, aceasta și-a construit un sediu propriu în oraș, la marginea nordică a schelei petroliere, pe colțul de SV al intersecției arterei principale a orașului, bulevardul Carol I, cu strada Hernea (vechiul drum de schelă ce ducea la biroul central al societății); în vechime, la acea răspântie fusese bariera sudică a orașului, către Ploiești. Parcela aleasă avea așadar un foarte bun vad de circulație pentru angajații societății, beneficiari ai creditelor și ajutoarelor financiare cu care se ocupa departamentul.
Clădirea era una foarte modernă, realizată după planurile arhitectului câmpinean Nicolae Finteșteanu, angajat al societății. Clădirea avea regim de înălțime parter, cu un turn P+1E și o suprafață construită de 149 mp. A fost ridicată pe fundații de beton, cu suprastructură din cărămidă și stâlpișori de beton. Corpul principal al clădirii avea acoperiș în șarpantă cu învelitoare din tablă de fier, mascat de atice, în timp ce pentru turn fusese proiectată o șarpantă vizibilă, cu streașină lată.
Nicolae Finteșteanu a proiectat sediul Casei de Economie, Credit și Ajutor a Personalului Societății Steaua Română în stil modernist cu influențe locale și elemente Art Deco. Estetica modernistă era prezentă prin jocul de volume „pure”, orizontalitatea liniilor, fațadele albe, cu finisaj preponderent neted, ferestrele de colț, ferestrele în bandă, asimetria, planul liber, fluid (atât cât permite materialul de construcție – cărămida). Motivele specific Art Deco sunt paratrăsnetul, retragerile în trepte, marcarea accesului printr-un vestibul vitrat în sfert de cerc. Soluția de acoperire a treptelor ce duc la accesul principal era o placă subțire de beton în sfert de cerc, susținută de un singur stâlp. Elemente ale arhitecturii autohtone sunt volumetria turnului, placările cu cărămidă prezente pe fațade și rezolvarea în șarpantă a acoperirii volumelor, ca răspuns la clima submontană, unde precipitațiile sunt însemnate.
Sediul Casei de Economii, Credit și Ajutor a Personalului Societății „Steaua Română” era format din vestibul, sala de așteptare, casierie, birou pentru funcționari, sală de consiliu, coridor, grup sanitar, sală automat, sală telefon, acces secundar. Clădirea dispunea de apă curentă din sursă proprie.
După instaurarea regimului comunist, în clădire a funcționat „Banca Populară Steaua”. Se pare că era folosită în ultima perioadă de existență a societății „Steaua Română” de către Departamentul Contencios, care a adaptat-o pentru instalarea unei centrale telefonice, proiectată de arh. Ion Boceanu, chiar în anul naționalizării, 1948. Conform autorizației de construire, modificările constau în „anexarea” unui vestibul, recompartimentarea unei încăperi în 2 spații distincte, pentru instalarea centralei telefonice”. După naționalizare, clădirea a fost pe rând administrată de Centrala Petroliferă „Muntenia” și de Sovrompetrol, iar la începutul anilor ’60 aici funcționa Consiliul Local al Sindicatelor. Nu se cunoaște cu precizie evoluția ulterioară a funcțiunilor imobilului1, dar din punct de vedere arhitectural el a rămas până în epoca noastră (cu excepția renunțării la etajul turnului) la fel ca înainte de război. Clădirea a rămas în patrimoniul municipalității până în prezent.
Fostul sediu al „Casei de Economie, Credit și Ajutor a Personalului Societății Steaua Română” se află în stare satisfăcătoare de conservare, la nivelul fațadelor. Etajul turnului proiectat de arh. Nicolae Finteșteanu a fost avariat de unul dintre marile cutremure produse în România în secolul al XX-lea (1940? sau 1977?), ulterior fiind menținut doar la nivel de parter. Și vestibulul vitrat a suferit modificări radicale. Tâmplăria originară de tip geamlâc continuu a fost înlocuită cu 2 ferestre înguste cu tâmplărie din PVC și o ușă metalică, delimitate de porțiuni zidite. De altfel, toată tâmplăria originară a fost înlocuită cu ferestre din PVC și fațadele au fost termoizolate cu polistiren acoperind finisajele originale. Nuanțele de roz-portocaliu deschis, cu accente maro alese pentru vopsitoria fațadelor sunt în totală opoziție față de principiile modernismului. De asemenea, înălțimile diferite ale volumelor principale astfel prevăzute în proiectul inițial au fost egalizate, afectând integritatea stilistică a clădirii.
Sediul Casei de Economii, Credit și Ajutor a Personalului Societății „Steaua Română” nu beneficiază de niciun statut de protecție legală, însă cu prilejul adoptării recente a unui PUZ pentru zona centrală, clădirea a fost propusă spre clasare în Lista Monumentelor Istorice, prin studiul istoric aferent PUZ-ului respectiv.
Fișă realizată de arh. Ștefana Pascu-Nica, Mădălin Cristian Focșa
•
Note:
1 Informații orale de la localnici ce au lucrat în clădire arată că era și sediul raional al sindicatelor până la 1968, după care a devenit pe rând sediul local al Casei de Economii și Consemnațiuni (CEC), al bibliotecii orășenești și al Administrației Asigurărilor de Stat (ADAS), devenită ASIROM în 1990.
Bibliografie:
Planul orașului Cîmpina, 1962
