Proiectul vilei dirigintelui P.T.T. Câmpina Constantin Gheorghiu a fost întocmit de conductorul arhitect Romulus Grigoropol în anul 1933. Clădirea avea 3 niveluri, parter, etaj și subsol și o suprafață construită de 103 mp. Parterul era format din vestibul, haal și sufragerie, terasă, salon, coridor și scară principală, bucătărie, cămară, grup sanitar, scară acces subsol și acces de serviciu. La etaj erau 3 dormitoare, o terasă, un balcon cu pergolă, o baie, un grup sanitar, un hol, scara principală și scara de acces în pod. La subsol erau dependințele: scara de acces în subsol, un coridor, camera personalului de serviciu, spălătoria, pivnița și garajul.

Clădirea a fost ridicată pe fundații de beton, având subsol cu pereți din beton, suprastructura din cărămidă și stâlpișori de beton și acoperiș în șarpantă cu învelitoare din tablă de fier, mascat de atice. Podul era nelocuibil și avea înălțime redusă. Totuși era prezent în fațade prin ferestrele amplasate la acest nivel nu doar pentru iluminare și ventilație, ci și din considerente estetice. Clădirea era branșată la electricitate, apa curentă, canalizare și gaze naturale. Încălzirea se făcea cu sobe de teracotă.

Vila C. Gheorghiu este localizată central, la vest de bulevardul principal al orașului, într-o zonă a cărei tramă stradală începuse să se cristalizeze încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Strada Griviței se distinge pe planul rusesc al orașului Câmpina, întocmit în anul 1830. Fondul construit, format preponderent din locuințe unifamiliale cu regim mic de înălțime (P, P+1E), datează însă în cea mai mare parte din perioada interbelică, când dezvoltarea economică a orașului trecea printr-o perioadă de grație, datorită extracției și prelucrării țițeiului. Amplasarea clădirii în teren a respectat vechea tradiție a alipirii clădirilor la calcan pe una dintre lateralele parcelelor lungi și înguste, astfel trasate în epoci anterioare. Ca atare, vila C. Gheorghiu este alipită la calcan pe latura de sud a terenului pe care îl ocupă.

Romulus Grigoropol a proiectat vila C. Gheorghiu în stil modernist cu elemente Art Deco. Estetica modernistă era prezentă prin fațadele albe, cu finisaj preponderent neted, ferestrele de colț, ferestrele tip hublou, asimetria, planul fluid, zonificarea funcțiunilor.  Motivele specific Art Deco proiectate sunt: retragerile în trepte, colțul tăiat diagonal dinspre grădină, balconul curbat, pergola de la nivelul etajului, benzile decorative cu striații orizontale din prelungirea ferestrelor, panoul decorativ de pe fațada nordică, friza decorativă de la nivelul cornișei aticului și diferite elemente de feronerie decorativă (grilajul pentru vizorul ușii de intrare, balustrade din bare orizontale, balustrade cu grilaje cu motive geometrice, paratrăsnetul). Inclusiv împrejmuirea la stradă, existentă și astăzi, înglobează grilaje cu bare orizontale drepte și ondulate din fier forjat. Trebuie remarcată și înălțimea mică a împrejmuirii spre spațiul public, element pitoresc care arată deschiderea spre oraș și permite percepția neîngrădită a clădirii. Astfel, casa și curtea ei devin parte integrantă a imaginii spațiului public. Ca element al arhitecturii autohtone trebuie menționat acoperișul în șarpantă, care nu este vizibil de la nivelul străzii, însă reprezintă o necesitate în zona deluroasă, unde precipitațiile sunt însemnate.

Cutremurul din noiembrie 1940 a avariat structura șarpantei care a fost reparată „superficial cu caracter provizoriu”, așa cum declară chiar Constantin Gheorghiu, proprietarul vilei, în Buletinul clădirii întocmit în anul 1948. Cu toate acestea dirigintele Poștei Câmpina nu locuia la această adresă, ci pe strada Lahovary, nr.3. 

Imobilul de pe strada Griviței, nr. 31 era închiriat încă din 1944 inginerului Xenofon Dascalopol, angajat al Centralei Petrolifere Muntenia, și soției sale Silvia Dascalopol, medic dermatolog în cadrul Casei Asigurărilor Sociale. De altfel, funcțiunile declarate ale clădirii erau de locuințe și cabinet medical. Astfel, unele încăperi au primit noi funcțiuni. La parter, hall-ul a devenit sală de așteptare pentru pacienți, sufrageria a devenit cabinet medical, iar salonul era folosit ca sufragerie. La etaj, dormitorul dinspre curte era folosit și ca birou. La subsol încăperile au fost menținute ca dependințe, în timp ce în pod a fost amenajată o cămară pentru conserve. În luna august a anului 1948, unul dintre dormitoarele cu vedere la strada de la etaj a fost rechiziționat și închiriat. Până în 1962, în vila C. Gheorghiu au locuit cu chirie numeroase familii, printre care și cea a viitorului proprietar al imobilului, doctorul Ion Cuțu. În Fișa pentru delimitarea, numerotarea și măsurarea clădirilor si locuințelor întocmită în 1965, Ion Cuțu figura deja ca proprietar. Acesta locuia împreună cu familia la parter, în timp ce etajul era închiriat. Locuința fusese reconfigurată în 2 unități locative, una la parter și una la etaj, fiind necesar ca unele dintre încăperi să își schimbe din nou funcțiunile. La parter, camerele în care funcționase cabinetul medical al doctoriței Dascalopol și-au reluat funcțiunea de locuire, fostul salon devenind probabil dormitor. La etaj, într-unul dintre dormitoarele de la stradă a fost amenajată o bucătărie, iar celelalte 2 încăperi au rămas camere de locuit.

În ciuda faptului ca se află în perimetrul Zonei Protejate cu valoare istorică și arhitecturală, definită prin PUG Câmpina (Capitolul I, Punctul 5.1.), în ultimii ani, vila C. Gheorghiu a suferit transformări radicale, care au schimbat conformația (cel puțin) exterioară a clădirii, prin eliminarea majorității elementelor de stil menționate anterior: i s-a adăugat un acoperiș de tip șarpantă cu streașină și învelitoare din tablă profilată, au fost înlăturate aticurile, pergola, retragerile decorative în trepte, benzile decorative cu striații orizontale de la nivelul ferestrelor, feroneria și tâmplăria originale și paratrăsnetul. După termoizolarea cu polistiren și montarea ferestrelor din PVC, o parte a fațadei la stradă a primit o placare cu piatră decorativă de exterior în tonuri de ocru, bej și caramiziu, restul suprafețelor fiind zugrăvite într-o nuanță de roz-portocaliu deschis, cu accente maro. Mai mult, terasa de la parter a fost închisă cu o casetă vitrată pe structură metalică, iar deasupra treptelor ce duc la accesul principal a fost montată o copertină din policarbonat susținută de stâlpi din metal. Toate aceste intervenții au alterat coerența stilului, atât la nivel de volumetrie, cât și la nivel de detaliu. 

Fișă realizată de arh. Ștefana Pascu-Nica

•

Bibliografie:

P.U.G. Municipiului Câmpina, Județul Prahova, 2013

M.O. nr. 277 (partea I)/26.11.1943

M.O. nr. 229 (partea I)/8.10.1945

M.O. nr. 17 (partea I)/21.01.1949

https://www.roaf.ro/?page_id=121

https://oglindadeazi.ro/stiri/familia-zisopol-prezenta-marcanta-in/

https://oglindadeazi.ro/stiri/file-de-cronica-nostalgiile-unui-vechi_23/