Vila Negoescu – Modernism Ascuns

În preajma celui de-al Doilea Război Mondial, Maria și Vasile Negoescu formau o familie de intelectuali, cunoscută și respectată în Câmpina. Originar din Mislea, Vasile Negoiță Negoescu a absolvit în 1928 Școala Politehnică din București, angajându-se ca inginer de mine în cadrul societății „România Petroliferă”, unde a lucrat pe parcursul anilor 1930. În aceeași perioadă, concesiona spre exploatare terenuri petrolifere. În 1941, îl regăsim ca profesor suplinitor și director al Școlii de Ucenici Industriali Mislea, din subordinea Ministerului Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale. În perioada 1948-1950, a fost director al Școlii Medii Tehnice de Petrol nr. 1¹ din Câmpina, continuând să predea matematică în cadrul instituției, până la desființarea acesteia în 1955. Profesoară de istorie, Maria Negoescu a fost detașată în noiembrie 1933 de la Liceul de fete din Bazargic² la Liceul de Fete din Câmpina. Și-a luat definitivatul în învățământ în septembrie 1934. În Câmpina, a predat și la Liceul de Băieți nr. 1 și la Școala de Maiștri Sondori³.

Cei doi soți și-au construit în decurs de trei ani, două locuințe pe strada Ion Câmpineanu, ambele proiectate de arhitectul Ion Boceanu. Prima a fost cea de la nr. 6, construită în 1933, conform autorizației de construire nr. 3070/11.10.1933, în timp ce a doua a fost ridicată la nr. 7 în 1936, conform autorizației de construire nr. 2249/28.07.1936. Localizată central, la vest de bulevardul principal al orașului, într-o zonă a cărei tramă stradală începuse să se cristalizeze încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, strada Ion Câmpineanu s-a conturat odată cu inaugurarea Gării Câmpina în 1879, pentru a face legătura dintre oraș și noua linie feroviară. De altfel, prima sa denumire a fost chiar Șoseaua Gara-Câmpina. Fondul construit al zonei, format preponderent din locuințe unifamiliale cu regim mic de înălțime (P, P+1E), datează în cea mai mare parte din perioada interbelică, când dezvoltarea economică a orașului trecea printr-o perioadă de grație, datorită extracției și prelucrării țițeiului.

Parcela pe care a fost ridicată vila Negoescu I, imobilul de la nr. 6, se află în interiorul unei curbe ample, în unghi de aproape 900, pe care o urmărește traseul străzii Câmpineanu, astfel încât practic toate fațadele construcției pot fi percepute din spațiul public. Vila Negoescu are o suprafață construită de 117 mp. și regim de înălțime subsol, parter și etaj. Parterul se compunea din vestibul, birou, hall și sufragerie, scara principală, oficiu, grup sanitar, bucătărie, 2 cămări, scara de serviciu, coridor, camera personalului de serviciu și accesul de serviciu. La etaj se găseau dormitoarele, o baie, scara principală și cea de serviciu. Clădirea fost ridicată pe fundații de beton, având subsol cu pereți din beton, suprastructura din cărămidă și acoperiș în șarpantă cu învelitoare din tablă de fier, mascat de atice.

Vila Negoescu I este unul dintre puținele exemple de manual ale modernismului din Câmpina, întrunind toate elementele specifice stilului: jocul de volume „pure”, fațadele albe, cu finisaj neted, lipsa totală a oricăror elemente decorative, ferestrele de colț, ferestrele în bandă, asimetria, planul fluid, articulat, zonificarea funcțiunilor și marcarea lor în fațade (opacitate pentru spațiile private și transparență pentru spațiile de reprezentare), glisarea terasei de la etaj pe 2 direcții față de volumul principal pentru a genera un volum de sine stătător ca spațiu intermediar între interior și exterior. Un element de inspirație Art Deco este marcarea sufrageriei în fațada estică printr-un volum semicilindric, cu ferestre de jur împrejur. Spațiul interior pare a se dilata înspre exterior, diluând limita dintre construcție și natura înconjurătoare. În final, și la vila Negoescu I este prezent acoperișul de tip șarpantă, care nu e vizibil de la nivelul străzii fiind mascat de atice, însă care nu poate lipsi în zona deluroasă, unde precipitațiile sunt însemnate.

Deși nu a fost naționalizată în perioada comunistă, întreaga casă a fost recompartimentată pentru a putea primi un număr cât mai mare de chiriași. Din Fișa pentru delimitarea, numerotarea și măsurarea clădirilor și locuințelor întocmită în 1965, aflăm că imobilul aparținea în continuare doamnei Maria Negoescu, însă aceasta nu mai locuia aici. În schimb, la această adresă figurau cu chirie 5 familii, 2 la parter și 3 la etaj, în total 12 persoane. Cu 6 dormitoare, 5 bucătării și 2 grupuri sanitare, eleganta locuință unifamilială căpătase configurația unui imobil de raport improvizat, înghesuit, straniu.

În prezent, clădirea este în stare bună de conservare la nivelul fațadelor. Nu a suferit modificări care să îi afecteze integritatea stilistică și păstrează tâmplăria originară de culoare albastră, care este posibil să fie o marcă a arhitectului Ion Boceanu care a folosit aceeași culoare pentru tâmplăria vilei Vartic. Nu se cunoaște starea de conservare a interiorului.

Vila Negoescu I se află în perimetrul Zonei protejate cu valoare istorică și arhitecturală, definită prin P.U.G. Câmpina (Capitolul I, Punctul 5.1.)

Fișă realizată de arh. Ștefana Pascu-Nica

Note:

1 Din subordinea Ministerul Minelor și Petrolului.

2 Reședința de atunci a județului Caliacra.

3 Din subordinea Ministerului Comerțului Exterior.

Bibliografie:

M.O. nr. 292/17.12.1937

M.O. nr. 260/1.11.1941 (Partea I)

M.O. nr. 264/6.11.1941 (Partea I)

M.O. nr. 171/26.07.1946 (Partea I B)

M.O. nr. 88/14.04.1948 (Partea I B)