Vila Philippide este localizată central, la vest de bulevardul principal al orașului, într-o zonă a cărei tramă stradală începuse să se cristalizeze încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Strada Mărășești s-a constituit în 2 etape. Sectorul vestic, pe care se afla și terenul inginerului Philippide, se distinge prima dată pe harta Fligely din 1856, însă este posibil să fi fost trasat cu câteva decenii mai devreme. Acest sector al străzii a purtat denumirile Fundătura Grivița, apoi str. Evanghelică, devenind str. Mărășești în 1923. Sectorul estic a fost trasat în 1936 pe proprietatea ing. D.A.Paștia, al cărui nume l-a și purtat inițial. Acesta a parcelat terenurile care mărgineau noua stradă și le-a vândut individual. În 1940, considerându-se că funcționa ca o prelungire a străzii Mărășești, strada D. A. Paștia a primit denumirea Mărășești, realizându-se în consecință și actualizarea numerelor poștale. Fondul construit al acestei zone, format preponderent din locuințe unifamiliale cu regim mic de înălțime (P, P+1E), datează în cea mai mare parte din perioada interbelică, atunci când dezvoltarea economică a orașului trecea printr-o perioadă de grație, datorită extracției și prelucrării țițeiului. Locuințele unifamiliale construite atunci aparțineau în principal inginerilor care erau angajați ai numeroaselor societăți ce activau în Câmpina în domeniul petrolier sau în domenii conexe, așa cum este și cazul vilei Philippide.
Ștefan Philippide s-a născut în 1886 în Iași, unde a absolvit Universitatea în 1909, devenind inginer chimist. Și-a continuat studiile în cadrul Universității Tehnice “Fridericiana”1 din Karlsruhe, Germania, obținând titlul de doctor în 1914. S-a stabilit în Câmpina în 1919 și a activat ca șef de secție la Rafinăria Steaua Română în perioada 1923-1934. Locuia pe str. Ion Brătianu la nr.192, într-o casă ce aparținea societății și era folosită ca locuință de serviciu pentru inginerii angajați în cadrul rafinăriei. Clădirea fusese construită în 1821, avea un singur nivel, o suprafață construită de 190mp și 7 încăperi. Ștefan Philippide împreună cu soția sa, Brândușa, își vor construi o locuință proprie în 1933 pe strada Mărășești la nr. 16, în baza autorizației 1783/1933 eliberată de Primăria Orașului Câmpina. Terenul fusese achiziționat de cei doi soți în același an, conform actelor de vanzare-cumparare 629/1933 și 746/1934 autentificate de Judecătoria Câmpina.
Noua locuință a familiei Philippide ocupa aproape toată lățimea parcelei înguste și lungi pe care era amplasată, astfel încât accesul auto în curtea și grădina din spatele casei se făcea pe drumul de trecere existent de-a lungul laturii de vest a parcelei. Proiectată în stil modernist de arhitectul Ion Boceanu, vila Philippide este caracterizată de volume „pure”, orizontalitatea liniilor, fațadele albe, cu finisaj neted, lipsa totală a oricăror elemente decorative, ferestrele de colț, ferestrele în bandă, asimetria, planul fluid, articulat, zonificarea funcțiunilor, glisarea vestibulului vitrat față de volumul principal pentru a genera un volum de sine stătător care pare că plutește și are rolul de spațiu intermediar între interior și exterior. Vestibulul complet vitrat, cu aspect de geamlâc este și un răspuns la condiționările climatice locale reprezentate de vântul puternic și precipitațiile abundente. Retragerile în trepte și configurarea tâmplăriei metalice a vestibulului sunt de influență Art Deco, în timp ce acoperișul în șarpantă, mascat de atice, este un element constructiv specific local, absolut necesar în zona deluroasă, unde precipitațiile sunt însemnate. Împrejmuirea la strada existentă astăzi este probabil cea originară, având grilaje metalice cu motive geometrice repetitive compatibile cu estetica Art Deco.
Clădirea fost ridicată pe fundații de beton, având subsol cu pereți din beton, suprastructura din cărămidă și acoperiș în șarpantă cu învelitoare din tablă de fier, mascat de atice. Podul era nelocuibil și avea înălțime redusă; totuși, era prezent în fațade prin ferestrele amplasate la acest nivel nu doar pentru iluminare și ventilație, ci și din considerente estetice. Clădirea era branșată la electricitate, apa curentă și gaze naturale. Încălzirea se face centralizat, cu calorifere. De asemenea, proprietarii beneficiau de abonament de telefonie plătit3 de societatea Steaua Română, deoarece personalul „trebuia să fie legat cu rafinaria în interes de serviciu”.
În suprafața construită de 143 mp, vila Philippide avea regim de înălțime parter, cu subsol parțial. Parterul se compunea din vestibul, hall și sufragerie, coridor, două dormitoare, debara, baie, grup sanitar, oficiu, bucătărie, cămară, scară pod, scară subsol, camera personalului de serviciu, accesul de serviciu și o terasă acoperită. La subsol se găseau scara de serviciu, un coridor, un grup sanitar, spălătoria, pivnița și o cameră tehnică în care se afla instalația de încălzire centralizată a locuinței. Podul adăpostea spații de serviciu: o debara, uscatoria, o cameră tehnică și scara de serviciu. În timpul raidurilor aviației anglo-americane din 5-6 mai 1944, când mai multe proiectile au distrus aripa dinspre strada Mărășești a Liceului de Fete „Iulia Hasdeu”, a fost avariat și acoperișul vilei Philippide. În arhiva familiei Boceanu, există mai multe variante de lucru ale proiectului realizat pentru vila Philippide, toate în stil modernist, dar cu compartimentări și volumetrii diferite.
Deși în perioada comunistă, familiei Philippide i s-a impus să aibă chiriași în unele din încăperile locuinței lor, clădirea nu a fost naționalizată. În anii 1950-1960, aici fusese stabilit chiar sediul Comitetului Orășenesc al Uniunii Tineretului Muncitor. În 1967, la un deceniu după moartea soțului său, Brândușa Philippide vinde imobilul (teren în suprafață de 665 mp și casă de 143 mp) soților Mariana și Gheorghe Valerian4 pentru suma de 50.000 lei.
În prezent, vila Philippide este în stare buna de conservare, fără modificări majore. Deși terasa acoperită de pe fațada vestică a fost închisă cu suprafețe vitrate, iar subsolul a fost extins sub aceasta pentru a adăposti un garaj, intervenția nu a afectat integritatea stilistică a clădirii. Se păstrează tâmplăria și jaluzelele originare din lemn. La interior, întâlnim aproape neschimbată configurația inițială a spațiilor, dar și finisajele podelelor (parchet, gresie, mozaic), ușile și feroneria acestora (șilduri și clanțe), ivarele ferestrelor, instalația de încălzire centrală (sistemul, țevile, o parte din calorifere, robinetele), obiectele sanitare cu bateriile aferente (cadă, bideu).
Vila Philippide se află în zona de protecție a monumentului istoric Vila Steensballe Otto, cod LMI 2015 PH-II-m-B-16397, fiind totodată inclusă în perimetrul Zonei protejate cu valoare istorică și arhitecturală, definită prin P.U.G Câmpina (capitolul I, punctul 5.1.)
Fișă realizată de arh. Ștefana Pascu-Nica
•
Mulțumiri:
Îi suntem foarte recunoscători arh. Suzana Avram, fiica arh. Ion Boceanu, care ne-a oferit acces la arhiva prețioasă a familiei, ce conține numeroasele proiecte ale arhitectului din Câmpina, Ploiești, București și nu numai.
Note:
1 Universitatea Politehnica din Karlsruhe
2 Astăzi dispărută. Se află la intersecția străzii B.P.Hașdeu cu Calea Doftanei.
3 Costul anual abonamentului familiei Philippide era în 1936 de 3000 lei.
4 Cf. contractului de vânzare-cumpărare nr. 3784/18.10.1967
Bibliografie:
Arhiva familiei Boceanu, prin amabilitatea arh, Suzana Avram, fiica arh. Ion Boceanu.
Simona Luncaşu, “Câmpina de altădată: călătorie în timp”, Ed. Transilvania Expres, 2003
Edgar Geller, “Câmpina copilăriei mele”, Editura Victor Frunza, 1996
*Buletinul Asociațiunei Generale a Inginerilor România (AGIR) 1923-1934
P.U.G. Municipiului Câmpina, Județul Prahova, 2013
https://biblacad.ro/bnr/brmautori.php?aut=p&page=1080&limit=40
