Vila Stamatopol – Modernism Ascuns

Vila Stamatopol este localizată central, la vest de bulevardul principal al orașului, într-o zonă a cărei tramă stradală începuse sa se cristalizeze încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Traseul străzii fostă Băicoianu apărea deja pe hărțile orașului de la începutul anilor 1800. Gheorghe Hristodulo Băicoianu, fiu de arendaș cu origini grecești, este cel care a dat prima denumire străzi ce ducea la domeniul său¹. În perioada comunistă, denumirea de Băicoianu a fost schimbată în Vasile Alecsandri. Fondul construit al acestei zone, format preponderent din locuințe unifamiliale cu regim mic de înălțime (P, P+1E), datează în cea mai mare parte din perioada interbelică, când dezvoltarea economică a orașului trecea printr-o perioadă de grație, datorită extracției și prelucrării țițeiului. Locuințele unifamiliale construite atunci aparțineau în principal inginerilor care erau angajați ai numeroaselor societăți ce activau în Câmpina în domeniul petrolier sau în domenii conexe, așa cum este și cazul vilei Stamatopol.

Inginer și profesor, Alexandru Stamatopol a fost o personalitate marcantă a Câmpinei, în prima jumătate a secolului trecut. A activat ca inginer chimist la rafinăria Steaua Română încă din anii 1920, fiind și profesor în cadrul școlilor de maiștri sondori și rafinori din Câmpina, Moreni și Ploiești, până la desființarea acestora în 1948. În 1924, se numără printre cei 145 de membri fondatori ai Ateneului Popular „B.P. Hașdeu” din Câmpina, reînființat. În perioada 1925-1926 a concesionat spre exploatare terenuri petrolifere alături de Otto Steensballe. În 1937, dr.ing. Alexandru Stamatopol, „conferențiar Câmpina, din Ministerul Industriei și Comerțului” a fost numit membru al Ordinului Coroana României în grad de Cavaler prin decretul regal nr. 2159/7.05.1937.

Ca angajat al rafinăriei Steaua Română, înainte de a-și construi o locuință proprie, a avut domiciliul pe str. Ion Brătianu la nr. 84, într-una din vilele din „parcelarea Magnoliei”, aflate în proprietatea societății. Vila ce îi fusese repartizată în 1907, avea parter și etaj, o suprafață construită de 130 mp și 7 încăperi. În 1935, soții Maria și Alexandru Stamatopol au obținut autorizația pentru construirea unei locuințe de aproximativ 175 mp, pe strada Băicoianu la nr.9 bis (astăzi str. Vasile Alecsandri, nr. 7).

Vila Stamatopol avea regim de înălțime parter, mezanin, mansardă și demisol, cu o distribuție decalată pe înălțime. Înălțat la jumătate de nivel față de cota terenului amenajat, parterul se compunea din: vestibul, hall și sufragerie, seră, terasă acoperită, un coridor, un dormitor, baie, grup sanitar, 2 cămări, oficiu, bucătărie, debara, scară. Mezaninul, având cota de calcare cu jumătate de nivel mai sus față de nivelul parterului adăpostea un dormitor cu balcon. La mansarda care era suprapusă peste parter și se afla la diferență de jumătate de nivel față de mezanin, se găseau o baie și o cameră tehnică. La cota terenului amenajat erau o intrare secundară, un grup sanitar și garajul. Demisolul avea cota de călcare cu o jumătate de nivel mai jos față de garaj și se compunea din spălătorie, pivniță, 2 camere pentru personalul de serviciu, 2 debarale, coridor și acces de serviciu.

Clădirea a fost ridicată pe fundații de beton, având subsol cu pereți din beton, suprastructura din cărămidă și acoperiș în șarpantă cu învelitoare din țiglă. Clădirea era branșată la electricitate, apa curentă și gaze naturale. Încălzirea se făcea cu sobe de teracotă. De asemenea, proprietarii beneficiau de abonament de telefonie plătit² de societatea Steaua Română, deoarece personalul „trebuia să fie legat cu rafinăria în interes de serviciu”.

Locuința familiei Stamatopol a fost proiectată de arhitectul Ion Boceanu în stil modernist cu specific local, rezultatul fiind o arhitectură de sinteză de mare valoare. Estetica modernistă este prezentă prin orizontalitatea liniilor, ferestrele de colț, ferestrele în bandă, asimetria, planul fluid, articulat, zonificarea funcțiunilor, glisarea serei față de volumul principal pentru a genera un volum de sine stătător care pare că plutește și are rolul de spațiu intermediar între interior și exterior. Același rol de întrepătrundere a naturii cu spațiul construit îl au și balconul de la mezanin și terasa acoperită de la parter. Ambele aveau câte un perete vitrat, rezolvare estetică și funcțională pentru protejarea acestor spații de vântul puternic caracteristic zonei submontane. Elementele de influență locală sunt acoperișul în șarpantă cu învelitoare din țiglă și placarea fațadelor și a împrejmuirii la stradă cu piatră de râu „așezată”.

Prezența serei pe fațada principală ca element principal de compoziție, gabaritul, amplasarea și tratarea terasei acoperite ca un spațiu de întrepătrundere a interiorului cu exteriorul indică o preocupare, un interes special al comanditarilor față de plante și natură. Un element surprinzător este faptul că arhitectul Ion Boceanu marchează pe planul parterului³ 2 arbori. Aceștia existau pe teren, în fotografiile de epocă putând fi identificați ca pomi maturi, o specie de foioase și una de conifere⁴. Cei 2 arbori au fost protejați prin proiectul de arhitectură care i-a integrat în conceptul de ansamblu. Un alt arbore care probabil exista deja pe teren la momentul construirii casei Stamatopol este o magnolie⁵ cu flori albe. Conform mărturiilor⁶ doamnei Artemiza Rădulescu, care a locuit cu chirie la începutul anilor 1940 în „casa cu magnolia”, aceasta fusese plantată în anii 1932-1933 chiar de inginerul Stamatopol. În timp, această magnolie a devenit un reper pentru locuitorii Câmpinei, care, în fiecare primăvară, trec în plimbare măcar o dată pe „strada cu magnolia” pentru a o admira înflorită. Prima magnolie plantată în Câmpina, care timp de decenii a fost și singura, rămâne astăzi cea mai cunoscută dintre zecile, poate chiar sutele de magnolii pe care câmpinenii le-au plantat în grădinile lor, luând astfel parte la perpetuarea unui simbol.

Vila Stamatopol a fost vândută în 1951 lui Vladislav Novotny, în 1979 clădirea fiind moștenită de fiul său, Octavian Novotny. Deși nu a fost naționalizată, autoritățile comuniste le-au impus proprietarilor să primească chiriași. În Fișa pentru delimitarea, numerotarea și măsurarea clădirilor și locuințelor întocmită în 1965, este menționată configurarea casei Stamatopol în 3 unități locative, una la parter și mezanin, unde locuiau proprietarii, chiriașii ocupând cele 2 apartamente amenajate la demisol și mansardă. Vila Stamatopol a fost înstrăinată din nou în 2015, noul proprietar fiind fostul ambasador al României în Bulgaria, Vasile Tănase, care a revândut-o în 2021.

În prezent, clădirea este în stare relativ bună de conservare la nivelul fațadelor. Recent clădirea a suferit modificări la nivel de finisaje, care însă nu au un impact major asupra integrității sale stilistice: înlocuirea învelitorii din țiglă cu o învelitoare din tablă profilată, înlocuirea tâmplăriei originare și închiderea terasei cu tâmplărie din PVC, acoperirea serei cu o copertină în șarpantă cu învelitoare din tablă profilată, montarea unui grilaj la balconul de la mansardă. Se păstrează ușa originară din lemn a garajului. Împrejmuirea originară de la stradă era joasă, pitorească, cu soclu și stâlpi din piatră de râu „așezată”, cu grilaje de inspirație art deco din bare metalice. În prezent, grilajele au fost înlocuite cu plase din fier forjat, mai înalte decât cele originare, dar care nu îngrădesc percepția clădirii dinspre spațiul public.

La interior, configurația inițială a spațiilor se păstrează doar parțial. În subsol, au fost menținute unele pardoseli din mozaic turnat, ușile interioare originare și unele dintre dulapurile încastrate concepute ca debarale, însă este vorba de elemente comune, fără caracteristici speciale.

Vila Stamatopol se află în perimetrul Zonei protejate cu valoare istorică și arhitecturală, definită prin P.U.G. Câmpina (capitolul I, punctul 5.1.)

Fișă realizată de arh. Ștefana Pascu-Nica

•

Note:

1 Deși avea un domeniu la Băicoi, toponimic de la care și-a luat supranumele, Gheorghe Hristodulo a cumpărat în 1825 de la frații Lupoieni un sfert din moșia Câmpina, stabilindu-se aici.

2 Costul anual abonamentului familiei Stamatopol era în 1936 de 12100 lei.

3 Nu pe planul de situație, așa cum ar fi de așteptat.

4 Astăzi dispăruți.

5 Arbori exotici decorativi din genul Magnolia (cuprinde aproximativ 225 de specii), originari din Asia și America Centrala și de Nord. Sunt rezistenți la ger și îngheț, dar și la temperaturi ridicate și secetă. Magnoliile au fost printre primele plante cu flori, existând de peste 100 de milioane de ani. Au flori mari, solitare, de diverse forme (cupa, stea) și culori (alb, crem, roz, vișiniu, galben sau verde-gălbui), majoritatea fiind parfumate.

6 Simona Luncaşu, “Câmpina de altădată: călătorie în timp”, Ed. Transilvania Expres, 2003.

Bibliografie:

Arhivele Naționale Prahova, inv. 1102 / fondul Rafinaria Câmpina, ds. 2/1936

Marian Rizea, “Repere ale evoluţiei învățământului de petrol şi gaze – mari personalităţi ale industriei petroliere româneşti” în http://noema.crifst.ro/, accesat în noiembrie 2023

M.O. nr.106/10.05.1937

M.O. nr.143/24.06.1948 (Partea I B)

M.O. nr.255/4.11.1947 (Partea I B)

M.O. nr.146/30.06.1947 (Partea I B)

M.O. nr.195/24.08.1946 (Partea I B)

M.O. nr.16/21.01.1930 (Partea I B)

M.O. nr.266/02.12.1925

M.O. nr.116/28.05.1926

St. Ionescu, A. Velicu-Lecca, “Istoricul și activitatea Ateneului Popular „B.P.Hasdeu” din Campina”, Tipografia M.S.Gheorghiu, Campina, 1927

P.U.G. Municipiului Câmpina, Județul Prahova, 2013

Simona Luncaşu, “Câmpina de altădată: călătorie în timp”, Ed. Transilvania Expres, 2003

Dicționar Enciclopedic, Ed. Enciclopedica, București, 1993-2009