Vila Vartic – Modernism Ascuns

Născut la Iași în 1899, Constantin Vartic a absolvit Școala Politehnică din București, secția Electromecanică, în 1922. Doi ani mai târziu, se mută la Câmpina și se angaja ca inginer electromecanic la Societatea Concordia Electrica din oraș. Între 1929 și 1931, a lucrat la Societatea Steaua Electrică din Florești, Prahova, reangajându-se la Concordia Electrica începând cu anul 1932. În 1948 era director al acestei societăți. Soția sa, Elisabeta (Lisete) Vartic se implică în diverse proiecte sociale, ca voluntar. A făcut parte din Comitetul Crucii Roșii și a prezidat Asociația Cercului de Gospodine din Câmpina, pe lângă care funcționa și un dispensar pentru sugari. În urma adoptării deciziei Consiliului de miniștri nr.1049/1948 și a emiterii ordinului Prefecturii Județului Prahova nr.11945/1948, Asociația Corpului de Gospodine a fost dizolvată chiar în timpul mandatului doamnei Vartic „patrimoniul acestei asociații trecând asupra Ministerului Afacerilor Interne.”

În primul volum al cărții sale de memorii „Câmpina copilăriei mele”, Edgar Geller îi evoca pe soții Vartic ca membri activi ai comunității locale: „formau cel mai înalt cuplu de soți: amândoi de staturi impozante. În timp ce domnul Wartik era asportiv, soția lui era o pasionată jucătoare de tenis. Făceau parte din pătura ridicată a orașului și erau foarte cunoscuți în Câmpina. Locuiau pe strada Plevnei, pe lângă spitalul de boli contagioase, într-o casă cubistă de un alb strălucitor.”

Într-adevăr, în 1935, Elisabeta si Constantin Vartic și-au construit pe strada Plevnei la nr. 29 (astăzi nr. 23) o locuință în stil modernist, după planurile arhitectului Ion Boceanu. Elementele caracteristice stilului sunt jocul de volume „pure”, orizontalitatea liniilor, fațadele albe, cu finisaj neted, lipsa totală a oricăror elemente decorative, ferestrele în bandă, asimetria, planul fluid, articulat, zonificarea funcțiunilor și marcarea lor în fațade (opacitate pentru spațiile private și transparență pentru spațiile de reprezentare). Un element dominant în volumetria casei Vartic este fațada curbată în jumătate de cerc de pe latura vestică a clădirii. Acest volum de influență Art Deco (stilul pachebot), prevăzut cu ferestre în bandă, împreună cu terasa vitrată cu aspect de geamlâc dinspre curte, au rolul de spații intermediare între interior și exterior. Elementul cu specific local ce nu lipsește în cazul clădirilor moderniste din Câmpina, și anume acoperișul de tip șarpantă, care nu e vizibil de la nivelul străzii fiind mascat de atice, este prezent și aici.

Același Edgar Geller descria foarte sugestiv arhitectura casei Vartic din perspectiva nespecialistului: „Această casă, fără etaj, arăta ca o cutie de chibrituri culcată pe partea lată și era vopsită cu o culoare albă imaculată, care în zilele însorite, te orbea atât de tare, în vremea prânzului, încât nu te puteai uita la ea. Ramele ferestrelor și ușa de la intrare erau vopsite cu un albastru intens, care contrasta puternic cu albul zidăriei. În fața casei era o grădină plină cu boschete de trandafiri, care umpleau strada cu mireasma lor, până aproape de bulevard.” Descrierea este reprezentativă pentru imaginea urbană interbelică a acestei zone rezidențiale localizate central, la vest de bulevardul principal al orașului. Deși trama stradală începuse sa se cristalizeze încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, strada Plevnei distingându-se pe planul rusesc al orașului Câmpina din 1830, fondul construit s-a înnoit în ritm accelerat în anii de efervescență economică și culturală dintre cele două războaie mondiale. Locuințele unifamiliale cu regim mic de înălțime (P, P+1E) care se construiau preponderent în aceasta zonă, aparțineau, ca și în acest caz, în principal inginerilor care erau angajați ai numeroaselor societăți ce activau în Câmpina în domeniul petrolier sau în domenii conexe.

Vila Vartic avea o suprafață construită de 148 mp și regim de înălțime parter și subsol parțial. Parterul se compunea din vestibul, hall și sufragerie, terasa vitrată, birou, un dormitor cu balcon, baie, o cameră de serviciu, coridor, scară, grup sanitar, bucătărie, cămară, oficiu și acces de serviciu. La subsol erau pivnița, spălătoria, un grup sanitar, scara și un coridor. Deși podul avea o înălțime redusă, era accesibil ca și subsolul pe scara interioară, aici fiind amenajată o „camera de locuit” cu debara. Vila Vartic fost ridicată pe fundații de beton, având subsol cu pereți din beton, suprastructură din cărămidă și acoperiș în șarpantă cu învelitoare din tablă de fier, mascat de atice. Clădirea era branșată la electricitate, apă curentă, canalizare și gaze naturale. Încălzirea se făcea centralizat, cu calorifere. Sobe existau doar în bucătărie și spălătorie. Amplasarea clădirii pe teren a respectat vechea tradiție a alipirii construcțiilor la calcan pe una dintre lateralele parcelelor lungi și înguste, astfel trasate în epoci anterioare. Vila Vartic a fost construită pe limita de nord a parcelei pe care o ocupă, de ea fiind alipită ulterior clădirea ridicată pe terenul vecin, tot după planurile arhitectului Ion Boceanu.

Deși în perioada comunistă vila Vartic nu a fost naționalizată, proprietarilor li s-a impus să primească chiriași. În Fișa pentru delimitarea, numerotarea și măsurarea clădirilor și locuințelor întocmită în 1965, este menționată configurarea casei Vartic în 4 unități locative, 3 la parter și 1 în podul mansardat, ce aveau dependințele în comun. La parter locuiau soții Vartic (2 camere), Maria Tomoșoiu, sora Elisabetei Vartic împreună cu îngrijitoarea sa permanentă (o cameră) și un chiriaș (o cameră). Camera de la mansardă era de asemenea ocupată de un chiriaș. Astăzi, imobilul de pe strada Plevnei, nr. 23 aparține Protoieriei Câmpina, care are sediul aici încă din 1978, când a fost cumpărat conform deciziei Arhiepiscopiei Bucureștilor nr. 5252/29.12.1978. În prezent, clădirea este în stare satisfăcătoare de conservare la nivelul fațadelor. În ultimul deceniu, tâmplăria originară din lemn a fost înlocuită cu tâmplărie din PVC. Integritatea stilistică a casei Vartic a fost însă afectată mai ales prin închiderea balconului de pe fațada estică cu același tip de tâmplărie din PVC. Toate geamurile sunt reflectorizante, sporind discrepanța dintre imaginea originară a casei și imaginea creată prin intervențiile recente. De asemenea, terasa de pe latura vestică a clădirii a fost închisă cu ziduri pe toate laturile.

Vila Vartic se află în perimetrul Zonei protejate cu valoare istorică și arhitecturală, definită prin P.U.G. Câmpina (capitolul I, punctul 5.1.)

Fișă realizată de arh. Ștefana Pascu-Nica

•

Bibliografie:

*Buletinul asociatiunei generale a inginerilor România (AGIR) 1925-1936

*Buletinul Societății Politehnice – “Aniversarea a 75 de ani de învățământ tehnic în România”, Ed. Cartea Românească, București, 1931

Arhivele Naționale Prahova dosar 32/1948

Costin Rucăreanu (coord ), “Personalități din energetica românească”, București, 2003

Simona Luncaşu, “Câmpina de altădată: călătorie în timp”, Ed. Transilvania Expres, 2003

Edgar Geller, “Câmpina copilăriei mele”, Editura Victor Frunză, 1996

P.U.G. Municipiului Câmpina, Județul Prahova, 2013

https://www.protoieriacampina.ro/despre-protoierie/